Conform unei relatări a ziarului „Drug” din 23 martie 1907, așezarea a fost întemeiată în 1900 de către o comunitate de țărani veniți de prin părțile Podoliei (Ucraina), care au cumpărat, cu ajutorul unei bănci, o parte din moșia Florești. Sondajul efectuat în 1968 în vederea editării primului volum al ESM arată că satul Alexeevca a luat naștere pe la 1900, constatîndu-se că aceasta s-a întîmplat în urma vînzării de către boier a unei părți din moșia sa țăranilor nevoiași, care lucrau la acel moment pămîntul boieresc. Așezării, cică, i s-a dat numele feciorului mai mare al boierului, Alexei.
Acestea sunt versiunile apariției satului și ale etimologiei denumirii lui. Totuși, locurile în precedente timpuri n-au fost pustii. Acest lucru ni-l demonstrează și cele 5 morminte ale migratorilor, veniți în coace din stepele asiatice și decedați aici.
Documentele timpului mărturisesc că deja la 1902 Alexeevca avea o populație de 218 suflete: 120 - parte bărbătească și 98 - parte femeiască. La 1905 în sat erau 60 de copii între 8 și 12 ani, dar nu frecventau școala din motiv că nu exista. La 1910 satul avea 105 case și 551 de locuitori. În septembrie 1922, în cadrul reformei agrare, 100 de locuitori primesc 359 ha de pămînt.
Satul Alexeevca multă vreme nu a avut biserică. Lucrările bisericii au început pe la mijlocul anior treizeci. Dar au prins-o neterminată evenimentele din 1940. În 1990 hramul, în sfîrșit, și-a deschis larg ușile în fața creștinilor. Deși satul nu e mare, locașul sfînt e suberb și impunător.
În 1949 au urmat deportările. La gospodarii deportați în 1940 și 1941 s-au adăugat: Grigore S. Ciornîi, cu soția Ana și copiii Varvara și Mihail, Nichifor C. Bondari, Sofron C. Bondari, Teodor M. Bucicovschi, cu soția Elena etc.
Satul are școală medie incompletă, două biblioteci, casă de cultură, oloiniță, poștă, magazine.
Sursa: Alexeevca. În: Localitățile Republicii Moldova.
Vol. 1 : A-Bez. Chișinău, S.n., 1999, pp. 85-88.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu