Băxanii, situați pe o culme de deal, înconjurat de cîmpii mănoase, la 17 km de vest de centrul raional, a dat mai mulți luptători pentru cauza națională. Unul dintre aceștia a fost avocatul Emanuil Gavriliță, coborîtor din vechea familie de boieri Boldur, care în decursul vremilor s-a schimbat în Gavriliță.
Este imposibil de restabilit cine și cînd și-a făcut primul bordei sau prima casă pe această culme. Cert este însă că la 21 septembrie 1529 Petru Rareș îi dădu carte domnească boierului său Marco Ciuciuma, mare armaș, făcîndu-i danie „întru al nostru pămînt al Moldovei, la ținutul Sorocii, pe rîiul Căinarului, loc cît i-ar fi lui de toată îndestularea, cu trei siliști”, „care moșie pe din sus se hotărăște cu moșia Măcăreanca, pe din jos - cu Bulboci, în Valea Petri, dinspre răsărit se hotărăște cu moșia Bîxanii...” (Documente privind istoria României. A. Moldova, v. XVI, vol. 1). E vorba de moșia satului Băxani de astăzi. Toponimul „Bîcsanii” este de proveniență antroponimică. În Moldova deja exista un sat cu denumirea Băcsănești. În 1519 Ștefan Voievod a întărit uric fiilor medelnicerului Mihul mai multe sate, printre care și „Băcsănești”.
Cu părere de rău, nu se poate restabili șirul evenimentelor ce au avut loc la Băxani între 1529 și 1747, deoarece lipsesc documentele necesare. Dar iată că la 5 noiembrie 1747 Grigore Ghica Voievod întărește lui Nicolai Sava niște părți din acest sat: „Io Grigore Ghica Voevod cu mla lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei. Facem știre precum s-au pîrît de față Neculai sîn Gligore Sava și alți frați ai lui cu Vasile Cociorvă zeat lui Vasile Pița și alți frați ai lui pentru satul Băcsani cei la ținutul Sorocii, jăluind Nicolai Sava cu frații lui în cîteva rînduri, cu giumătăți di acel sat, parte cea din sus este a lor depe moșul lor, Gligore Ursu pîrcălabul, care moșie să și răscumpărat moșul lor de la mănăstirea Bălicăi cis numești sfeti Arhanghel din Iași, fiind zăloșită de răzești, și scrisori ce au avut s-ar fi prăpădit dela mîna lor numai cu stăpîniri ziseră că tot au stăpînit, însă dovadă nu au arătat ce acea răscumpărare.”
Vasile Cociorvă a arătat că „satul Băcsanii”, după cum l-au apucat din bătrîni, este împărțit în 8 părți și partea cea din jos, o jumătate de sat, a stăpînit-o socrul său, Piță, avînd o parte și „sotnicul Constantin” și doar o parte, cea din deal, este a lui Neculai SAva, și alta a feciorilor Ștefcăi, care sînt peste Nistru.
În tabelul recensămîntului din 1772-1773 satul era înregistrat cu numele Pîcsani, indicîndu-se că este stăpînit de diferiți moșieri, mai curînd proprietari mici, cum erau răzeșii. În sat erau 13 case locuite, 11 moldoveni liberi, o față duhovnciească, ceea ce ne face să credem că era și o bisericuță. În 1774 Băxanii sînt înregistrați ca moșie răzășească, avînd 20 de case, 7 bresle - 1 preot, 1 dascăl, 1 mazil, 2 văduve, 1 arnăut, 13 birnici.
După anexarea inerfluviului Nistru-Prut de către Rusia Recensămîntul din 1817 arată că aici erau 3 preoți, 1 dascăl, 1 ponomar, 8 mazili, o văduvă, 5 ruptași. După unirea Basarabiei cu România, Băxanii împreună cu cătunul Cociorveni, se aflau în plasa Bădiceni. În 1922 satul avea 344 de gospodării.
În cadrul Reformei agrare din Basarabia, inițiată de „Sfatul Țării”, 146 de locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 469 ha de pămînt. În 1924 erau 1483 de locuitori, primar era Spiridon Lența, notar - Ion Botezatu.
Biserica satului este atestată documentar în 1805, cu gramul Nașterea Maicii Domnului, dar se pare că ea exista mult mai înainte de această dată. La 2 octombrie 1870 a fost întemeiată școala parohială din Băxani. Din 1895 pînă în 1903 în calitate de învățător a muncvit V. I. Boescu. În 1923-1924 învățători la școala primară mixtă din sat erau Efim Trofimov, Nina Pogorevici Claudia Săcară, Elisaveta Zgardan. Școala primară a ființat pînă la a doua anexare a plaiului nostru de către Rusia. Ea a funcționat și în anii celui de-al doilea război mondial
Sursa: Băxani. În: Localitățile Republicii Moldova.
Vol. 1: A-BEz. Chișinău, S.n. 1999, pp. 388-392.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu