Ludmila Talmazan: „Îl ador, totodată îl văd cu ochi clari, cu bune și rele”

Recomand atenţiei voastre un interviu cu Ludmila Talmazan care face referinţă la potenţialul turistic al municipiului Soroca, istoria urbei, şi cum reuşeşte să administreze pagina de facebook Soroca - Oraş - Legendă. 

Municipiul Soroca este un potențial turistic al Republicii Moldova. Crezi că este valorificat din plin?
„Municipiul Soroca deține un patrimoniu cultural-istoric, al naturii și uman de o vastă cuprindere. Există încă multe resurse de descoperit și de pus în valoare. Nici măcar noi, sorocenii nu ne cunoaștem bine posesiunile. Avem locuri importante din punct de vedere istoric, pe lângă care mulți dintre noi trec fără să cunoască ce reprezintă, cum ar fi podul peste râulețul Racovăț, vechiul hotar al orașului medieval, străzile vechi care încă mai au case de epocă, există oameni deosebiți care așteaptă vizitatori, cum ar fi, de exemplu, Vasile Cazacu din Soroca care deține un muzeu neoficial cu mii de obiecte rare și despre care turiștii nu cunosc mai nimic, există zone de odihnă, trasee turistice neexplorate, excursii în satele învecinate etc. Deci, cu siguranță Soroca încă nu este valorificată pe deplin. E încă mult de lucru, un rezultat bun ar ajuta semnificativ la dezvoltarea municipiului. Spre regret, multe dintre obiectivele cu potențial turistic nu se bucură de atenția băștinașilor, de unde ar trebui să pornească formarea întregii atitudini față de ele. Recent, Soroca s-a bucurat de proiectul „Strategii urbane ghidate de comunitate în orașe istorice (COMUS)” care a fost un bun imbold de a porni pe această cale, dar din lipsa resurselor financiare, nu este continuat. E necesar ca să ajungem la concluzia că fără voluntariat și atitudine civică ageră, nu vom putea construi prea multe.”

 Pentru tine, ca locuitoare a municipiului Soroca, ce înseamnă să locuiești în acest oraş?

„Este orașul inimii mele. Îl ador, totodată îl văd cu ochi clari, cu bune și rele, pentru că încă mai are multe aspecte problematice de rezolvat: infrastructură nedezvoltată, trotuare deteriorate, locuri de muncă insuficiente, lipsa unei stații de epurare etc. În schimb, Soroca este apreciată pentru peisajele sale mirifice. Mă trezesc dimineața și-mi beau cafeaua admirând pădurea de pe dealul Sorocii, frumoasă în orice anotimp. Seara, la fel ca mulți soroceni, fac plimbări pe cheiul Nistrului. Locuiesc în regiunea orașului vechi unde îmi este comod să ajung rapid în toate punctele de interes, fără a apela la transportul urban. Soroca este un centru cultural unde periodic avem parte de diverse evenimente artistice de o anvergură națională. Îmi place liniștea de aici, oamenii. Îmi doresc mult ca în viitor să devină cel mai atractiv oraș din țară, pentru că are potențial deplin pentru aceasta.”

Cetatea Sorocii 

Interviul poate fi citit pe ea.md.

Coșernița Sorocii și oamenii ei

În anul 2016 a fost scoasă de sub tipar cartea Revenire la Coșernița Sorocii și oamenii ei sub egida autorilroTudor Iașcenco și Tudor Țopa. După cum afirmă și autorii, cartea este dedicată „coșernițenilor, care prin viața și fapta lor, în diferite perioade domenii și situații, prin munca de zi cu zi sau pe câmpul de luptă, au contribuit la deyvoltarea și propășirea satului natal și poporului la care aparținem, la întegrarea și promovarea imaginii lor.” 

Monografia are două părți, autorii făcînd referință la istoria localității Coșernița (privire generală), dar și la biografia și activitatea diferitor personalități de referință, cum ar fi: Nicolae Cojocaru, Alexei Darie, Teo Chiriac, Ghirgore Ganea, Svetlana Dohotaru, Grigore Munteanu, Larisa Dohotaru etc. 

Un pic din istoria moșiei cronicarului Miron Costin

Conform datelor cunoscute, satul Coşerniţa îşi trage originile din sec. XVI. În timpul celei de-a treia domnie a voievodului Gheorghe Duca (noiembrie 1678 - decembrie 1683) seliştea Coşerniţa aparţinea renumitului cronicar Miron Costin (născut în 1633 şi decapitat în 1691), autorul celebrei opere Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace. Cronicarul se trăgea dintr-un neam boieresc influent şi bogat, având pondere la curtea domnească. Miron Costin deţinea locul trei în lista marilor proprietari moldoveni din epoca feudalismului. Numai într-un singur ţinut, Soroca, el stăpânea integral, precum constata Radu Rosetti încartea Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova (București, 1907, vol. 1, pag. 248), tocmai 15 sate (Văscăuţi, Coşerniţa, Rogojeni, Mărculeşti, Cotiujeni, Poiana, Selişte, Boroscăuţi, Visterniceni, Cricăuţi, Căcăceni ş.a.) deţinând şi părţi mari din moşiile localităţilor Floreşti, Stoicani, Băhrâneşti, Buzuceni, Urceni, Bărbuşcani. Unele aşezări, inclusiv Coşerniţa, nu şi-au mutat vatra, altele şi-au schimbat denumirea. De exemplu, Căcăceni a devenit Briceni, câteva localităţi au dispărut cu totul (Visterniceni, Boroscăuţi, Urceni).

Publicistul Vasile Trofailă, care a efectuat studii aprofundate privind istoria ţinutului Soroca, consemnează în revista Moldova şi Lumea, nr. 3-4 din 1999: „Miron Costin, om de stat, diplomat, mare cărturar moldovean, cronicar şi mare proprietar funciar, a stăpânit părţi din Băhrâneşti, Floreşti şi Mărculeşti. Cronicarul nostru ocupa al treilea loc în clasamentul marilor latifundiari moldoveni din a doua jumătate a sec. XVII. O parte din moşii i-au fost aduse de zestre de soţia sa. Cităm: „Ceea ce a ridicat situaţia socială a lui Miron Costin a fost căsătoria sa cu Ileana Movilă, fata lui Ion Movilă, nepoată de fiu a lui Simion Movilă, domn al Moldovei şi într-un timp al Ţării Româneşti... Soţia îi mai aducea ca zestre imensele moşii ale unchiului ei, Isac Balica, hatmanul, căzut în lupta de la Cornul lui Săs (1612). Pentru aceste moşii Miron Costin duce o serie de procese, unele cu izbândă, punând mâna pe aproape toate satele lui Isac Balica.” „Acum - spune un act din 1660, aprilie, 15 - aflându-se rudă mai aproape Bâlicăi hatmanului, sluga noastră Miron Costin şi cu giupâneasa dumisale Iliana, fata-lui Ion Vodă, luat-au toate ocinile Balicâi pe mâna lor” . (Miron Costin. Opere. Bucureşti, 1957, pag. 8).

Dar o parte din ele a fost recuperată de însuşi Miron Costin în baza dreptului de moştenitor, mama sa fiind Safta Balica, fiica hatmanului Isac Balica.

Fratele mai mic al lui Miron Costin, Velicico, era căsătorit cu Caterina Cantacuzino, fata lui Toma vornicul, fratele lui Iordache Cantacuzino, vistiernicul, boierul pe lângă care şi-a petrecut Miron Costin tinereţile şi care, la fel, a stăpânit un şir de moşii din părţile Floreştilor, unele dăruindu-le ginerelui său, Costache Ghica, mare logofăt. în suita de nume notorii din trecut se înscrie şi cel al lui Costea Busuioc, unul din marii şi bogaţii boieri ai ţării, mare vornic în Ţara de Jos. Una din fiicele sale, Todosca, fu doamna lui Vasile Lupu, alta, Catrina, fu soţia lui Iordache Cantacuzino.