Publicist și învățător, membru în Sfatul țării.
Născut la 22 mai 1881, în satul Tătărăușii Vechi, jud. Soroca, în familia unui țăran înstărit. Dispărut fără urmă în GULAG, în lagărele sovietice din reg. Arhanghelesk.
A urmat cursurile pedagogice ale școlii Normale din Cetatea Albă; două cursuri la Universitatea Boguslavski din Chișinău. A studiat timp de 2 ani la Facultatea de Teologie din Chișinău. Tot în timpul țarismului a făcut și studii militare, la o școală din Vilnius, Lituania.
În anii 1902 -1918 a fost învățător și director de școală, afirmîndu-se ca un luptător ardent pentru școala națională română sub ruși. Corespondnet la priam gazetă românească Basarabia (1906-1907), artist și conducător de cor românesc și de teatru, la Băcioi și Ialoveni, jud. Lăpușna.
În primul război mondial a fost sublocotenent, satisfăcîndu-și serviciul militar în cadrul armatei ruse, din 1915-1918 (frontul românesc, în Dobrogea și pe Siret, în cadrul Armatei 47 ruse).
A fost delegat la Congresul Militarilor Moldoveni ce și-a ținut lucrările la Chișinău, în oct. 1917 și ales membru în Sfatul Țării, unde s-a ocupat de problemele naționalizării școlilor basarabene.
În anul 1910 a scris Mon plaisire, nuvelă publicată în limba rusă în revista Istoričeskie vestnik, reluată imediat de revista germană Berliner Kreuz-Zeitung, în versiunea lui L. Schmidt.În 1914 a publicat Apele mici, care a fost interzis în Rusia. În 1916 i se confiscă un alt roman Cneazul secolului, reușind să-l tipărească la Paris, la Editura Paris Levenson. Urmează satirele politice Zgură și funingine, de asemena interzise în Rusia (1917), din care va rezulta volumul memoralistic Revoluția rusă. La Sankt-Petersburg, a lansat în manuscris romanul Azbuka și mai multe povestiri.
Operele care l-au făcut cunoscut cititorului român sunt Revoluția rusă (editura Cultura Națională din București, în 1923, carte dedicată istoricului N. Iorga), Noul seminar (apărut mai întîi în revista Zavety, în 1912, a cunoscut, în anii următori, 8 ediții în rusește, fiind tradus imediat în limbile germană, franceză și engleză, iar în română abia în 1929) și volumul de nuvele Flaore amară (1930, lansat în limba rusă în 1915.
Revenit la Chișinău, se integrează în viața culturală de aici. Publică în ziarul Bessarabia (1920) memoriile O călătorie din Petrograd în Basarabia. A fost regizor în Trupa de Operă Bojena Belousova, profesor de estetică, istoria operei, machiaj, costume în Studioul de operă N. Nagacevschi (1920).
A scris încă vreo cîteva proze rămase în manuscris, nefinisate sau pierdute.
Sursa: Gheorghe Druță. În : Calendar Național 2006. Chișinău, 2005, p. 165.
