marți, 15 noiembrie 2016

Mahalagiu din Soroca

Vă prezint nişte impresii de călătorie a scriitorului Mihail Sadoveanu ce face referinţă la Soroca. Iată un fragment din capitolul Mahalagiu din Soroca din cartea Drumuri basarabene:

„În sfîrşit vedem în tîrgul Sorocei un adevărat „moldovan ruginit”, cum ar fi zis Alecu Russo. Tovarăşul meu
mazîl mă duce pe o uliţă mărginaşă: de-o parte se ridică un rînd de căsuţe curate; de partea cealaltă, subt mal oblu curge Nistrul.
E un amurg liniştit de vară şi apa fluviului trece cu fioruri de vîrtej prin albia-i stîncoasă. De dincolo, de la „duşman”, din Ţichinăuca, cîteva gospodine au ieşit la malul apei şi spală şi bat cu maiul pe lespezi rufe colorate. Gîze cu zbor răpede parcă întind nişte fire subţiri peste unde. Ici-colo, în lungul apei dormitează fără măciniş morile plutitoare. 
Gospodarul pe care-l cercetăm e bătrîn şi alb. Ca să ne primească, se dă jos pe-o scară de pe acoperişul scund, unde bătea cîteva draniţe.
– Mai dregem căciula casei... zice el rîzînd.
E cu ochii lucitori şi cu obrazul rumen. Îl cheamă moş Ştefan. Nu mai are nici adaos de modă rusească la numele lui debotez: moş Ştefan Romaşcanu. Uşa ne-o deschide, ca să intrăm în chilioară, mătuşa Zamfira, o gospodină sprintenă încă şi vioaie.
– Poftiţi la noi nu-i tocmai aşezat, nu-i tocmai rînduit, dar ne-aţi ierta!
Intrăm într-o încăpere mică, albă şi curată. O canapeluţă, cîteva scaune, o masă. Horbote şi scorţuri...
Bătrînii au dedemult căsuţa asta la malul rîului Nistru. Uneori, ladouăzeci de ani o dată, vine potop şi se revarsă peste maluri... Atuncea unde stăm noi ticniţi, la sfat, curge apa şi bat din coadă peştii. Dar pe urmă vine iar rînduirea veche şi cuminte şi Nestru se coboară la drumului lui cel vechi...Moş Ştefan arată o deosebită părere de rău că nu ne poate cinsti cu acest minunat dar al lui Dumnezeu.
– Seceta de anul trecut a stricat mlăzile... zice el. Poate s-ar mai fi găsit în cotlonul nostru un polobocel mai vechi, – dar pe-aici noi am avut a înfrunta tulburări mari... Au venit în multe rînduri bolşevicii ş-au cerut băutură... Au aflat ei că la noi se mai găseşte un strop. Şi pînă ce n-au cotrobăit şi n-au laut tot, nu s-au lăsat”.

Sursa: Mahalagiu din Soroca. În: Sadoveanu, Mihail. Drumuri basarabene.  Bucureşti; Chişinău: Ed. Saeculum; Ştiinţa, 1992, pp. 36-37.