Localitatea este situată pe malul stîng al rîului Căinari, afluent al Răutului, la 20 km nord-vest de orașul Florești.
Dicționarul statistic al Basarabiei (Chișinău, 1923) ne comunică: „Anul înființării 1895. Întemeiat de către primii proprietari Ștefan Maximiciuc și Simion Chiriac. Regiune de colină. 115 clădiri. Bărbați - 241, femei - 240l Cooperativa de consum „Albina” (1918), fabrică de ulei, moară de apă, cooperativa agricolă „Munca”, școală primară mixtă, poștă rurală, primărie, o cîrciumă”.
Se spune că cei dintîi locuitori erau ucraineni veniți încoace „după pămînt” din comuna Beleveți ce-i în preajma Hotinului. Boierul le-a oferit 500 ha cu un termen de răscumpărare de 40 de ani. Acest lucru îl confirmă și cel mai bătrîn om din sat, în vîrstă de 90 de ani, Chiril Cușniriuc. Școala primară în anii puterii sovietice a fost transformată în școală de 8 ani, iar în 1978 - închisă și, deci, dispărută din motivul că satul era o lcoalitate „fără perspectivă”. La ora actuală, în Alexandrovca funcționează un cămit cultural, o bibliotecă asfaltată, un monument ridicat în memoria consătenilor căzuți în al doilea război mondial.
Teritoriul satului și al moșiei de azi a fost populat încă din cele mai vechi timpuri. Lîngă sat s-au descoperit urmele a două stațiuni din epoca pietrei (40-6 mii de ani în urmă), două vetre de sate părăsite din mileniul IV î. Hr. și 5 vetre de așezări umane din sec. II-IV d. Hr. Pe moșia satului se află și două movile funerare făcute de către nomazii veniți din stepele asiatice.
Calvarul bolșevic a trecut cu tăvălugul și pe aici, prin Alexandrovca. Au fost duși în Siberia Ion V. Chiriac cu soția Liuba, mama Eudochia, fratele Alexandru și fiul Emil, Fiodor N. Maximciuc cu soția Elena și cei 6 copii ai lor - Mihai, Chiril, Grigore, Vera, Petru și Lidia.
Sursa: Alexandrovca. În: Localitățile Republicii Moldova.
Vol. 1 : A-Bez. Chișinău, S.n., 1999, pp. 61-63.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu