Istoricul Ion Halippa

Istoric, arheolog, arhivist, redactor. Născut la 4 ianuarie 1871, în satul Cubolta, jud. Soroca, în familia dascălului Nicolae şi a Paraschivei Halippa; a fost cel mai mare dintre cinci copii ai familiei, mezinul fiind Pantelimon Halippa. La 25 iunie 1941 Ion Halippa şi fiul său Constantin, au fost arestaţi şi omorîţi de bolşevici într-o închisoare. 

Studii: şcoala primară din satul natal, Şcoala Spirituală din Edineţ, Seminarul teologic din Chişinău, Academia Teologică din Kiev. După absolvirea Academiei în 1895 tînărul magistru revine în Basarabia, unde este angajat în calitate de subinspector la Seminarul Teologic din Chişinău. În următorii ani s-a manifestat ca arheolog iscusit şi istoric de vocaţie. A efectuat săpături arheologice pe moşiile satelor Stahnoe, Ciocîlteni (jud. Orhei), Vălcineş (Călăraşi). Ajutat de cîţiva colaboratori, întocmeşte o hartă arheologică a Basarabiei, pe care a însemnat 1464 demovile, 18 peşteri, 132 vetre cu rămăşiţe de accesorii de bucătărie, 49 îngrădituri şi 2 ateliere pentru fabricarea uneltelor din piatră. Participă la un concres al arheologilor, care a avut loc la Kiev (1899). 

Din iniţiativa intelectualităţii basarabene şi prin aportul esenţial al lui Ion Halippa, la 23 august 1898 a fost construită la Chişinău prima societate istorică ştiinţifică - Comisiunea Ştiinţifică Gubernială de CErcetare a Arhivelor din Basarabia. 

Scrie variate şi deosebit de documentate lucrări: Date istorice principale privitor la Basarabia, Scurtă schiţă despre învăţămîntul public în Basarabia în prima jumătate a sec. XIX-lea, Materiale pentru istoria Chişinăului în sec. XVI-XVIII, Oraşul Chişinău în timpul aflării aici a lui A. S. Puşkin. În genere, lui Ion Halippa îi aparţin circa 70-75% din materialele publicate în Analele menţionate.

Savant de o vastă cultură, patriot înflăcărat, Ion Halippa a iniţiat organizările unei biblioteci ştiinţifice în cadrul Comisiunii, inclusiv de carte românească. AStfel, în 1900 biblioteca dispunea de 100 de volume, printre care, Analele Academiei Române (seria I-II), Documente privitoare la istoria românilor culese de E. Hurmuzaki, Bibliografia românească veche de Ion Bianu şi Nerva Hodoş, operele lui D. Cantemir etc. 

A corespondat cu B.P. Hasdeu, Gavriil Musicescu, Zamfir Arbore. Însă munca lui cu dăruire a lui Ion Halippa, modul lui de a aborda cinstit şi documentat istoria Basarabiei, a stîrnit nemulţumiri în cercurile şovine ale Rusiei ţariste. În 1905 este deportat la Novorosiisk, de unde revine în Basarabia în 1907. Este angajat ca profesor la Seminarul Teologic din Chişinău şi în calitate de inspector al învăţămîntului primar din jud.  Chişinău. În 1910 Ion Halippa este destituit din serviciu şi exilat în oraşul Berdiansk.

Sursa: Ion Halippa. În: Calendar Naţional 2001. Chişinău, S.n., 2000, pp. 13-14.