Oraşele şi târgurile erau principalele centre ale concentrării populaţiei, fapt care determina activitatea economică şi administrativă a acestora. În epoca medievală oraşele erau mult mai mici, iar numărul populaţiei cu mult mai redus. În secolele XIV-XV oraşele mici ale Moldovei aveau circa 600-800 locuitori (de ex. Romanul), cele medii de la 1000 până la 1500 locuitori (de ex. Iaşul), iar cele mari aveau peste 2000 de locuitori (de ex. Suceava) (Cocârlă 1991, 49).
Izvoarele vremii ne pun la dispoziţie doar câteva date fi scale fragmentare şi note ale călătorilor străini, referitoare la populaţia oraşul Soroca. Populaţia târgului Soroca varia în sec. XVI-XVII între 4-5 mii de locuitori. Vestitul călător turc E. Celebi, trecând prin Soroca anului 1656, găseşte 1000 de case acoperite cu stuf (CSŢR 1974, 424).
Dacă luăm în consideraţie faptul că în medie fiecare familie era alcătuită din cinci persoane, vom obţine o populaţie de 5000 locuitori (Cocârlă 1986, 46). Pentru perioada respectivă oraşul Soroca avea o populaţie relativ numeroasă. Din punct de vedere social, oraşul se prezenta destul de pestriţ: negustori, meşteşugari, ţărani liberi, slujitori ai cultului, boieri. Fragmentele izvoarelor de care dispunem permit să presupunem o diferenţiere socială vădită – de la boieri până la săraci. Conform catastifului birnicilor de la 1591, în Soroca locuiau 1714 ţărani, 204 săraci, 114 curteni, 14 vătavi, 193 nemeşi şi 48 preoţi (Cocârlă 1986, 46). Cifrele din structura statistică ţinutală a catastifului de venituri din 1606 denotă trei categorii de contribuabili. Specialiştii afi rmă că termenul „ţărani de istov”, folosit atât în catastiful numit, cât şi în recensământul din 1591, nu avea o conotaţie socială, ci numai una fi scală (Caproşu 1993, 253-279). Printre orăşenii bogaţi se evidenţiau, în primul rând, boierii care aveau în târguri case, dugheni şi alte imobile (Cocârlă 1991, 54).
Încă din vechime, în târgurile Moldovei, alături de băştinaşi, locuiau polonezi, greci, nemţi, unguri, armeni, bulgari, de fapt ca şi în alte ţări, fiind variate din punct de vedere etnic. Dimitrie Cantemir relata în această ordine de idei: „Nu cred să mai fi e vreo altă ţară de mărimea Moldovei, în care să întâlneşti neamuri atât de multe şi atât de deosebite” (Cantemir 1992, 119). Oraşul Soroca nu făcea excepţie sub acest aspect.
Despre populaţia armenească a târgului Soroca se menţionează în Frânturi de jurnal de tabără în campania polonilor din 1621: „ceata lor (a cazacilor) s-a întors până la orăşelul Soroca dincolo de Prut. Nu aveau rânduială şi au lăsat să scape mulţi armeni şi boieri moldoveni care se adunaseră la un iarmaroc” (CSŢR 1972, 492). Relatând despre armeni, Dimitrie Cantemir arată că ei se „socotesc supuşi, la fel ca şi târgoveţii şi neguţătorii din alte cetăţi şi târguri ale Moldovei şi plătesc domnului aceeaşi dajdie” (Cantemir 1992, 119).
Luptele dintre Imperiul Otoman şi Regatul Polon din a doua jumătate a sec. al XVII-lea, desfăşurate pe teritoriul Moldovei, împiedicau afacerile comerciale, fapt ce a determinat plecarea parţială a armenilor. A crescut însă ponderea grecilor şi turcilor (Cocârlă 1991, 54). Călătorul englez John Bell D’Entermony, care a trecut prin Moldova în anul 1747, a constatat existenţa elementului grecesc într-un şir de oraşe, inclusiv Soroca, relatând că populaţia acestui târg este alcătuită din moldoveni, „printre care sunt puţini greci, evrei, turci” (Iorga 1928, 168).
Elementul evreiesc în componenţa populaţiei oraşului Soroca este observat şi pomenit de călătorul Conrad Iacob Hiltembrandt care scria: „La 4 ianuarie am ajuns după un drum o milă la Soroca, un oraş cu cetate la Nistru, numit mai înainte Tyras, după râul care desparte Polonia de Moldova. Oraşul era ticsit de evrei care se refugiaseră aici parte din Polonia, parte din Ucraina, când i-au alungat cazacii din ţara lor” (CSŢR 1973, 600).
Articolul e scris de Alina Felea, Doctor în științe istorice, conferențiar cercetător, cercetător științific coordonator la Institutul de Istorie al AȘM. Autor a trei monografii, peste 100 de studii și articole, co-alcătuitor a două culegeri de documente, o culegere de studii, cinci manuale preuniversitare și universitare. Cele mai recente lucrări: Căsătoria în Țara Moldovei (sec. al XVII-lea – începutul sec. al XIX-lea). Instituția căsătoriei în Țara Moldovei (2021) și Fenomenul căsătoriilor mixte la est de Carpați (sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul sec. al XIX-lea) (2021).
Articolul complet, Populația târgului Soroca (sec. XVI - începutul sec. XIX), poate fi citit aici.
