Simeon Murafa s-a născut la 24 mai 1887, părinții Gheorghe I. Murafa și Maria N. Stoian, ambii răzeși din cotiujenii Mari. A fost al cincilea copil în familie. Tatăl său, curînd după nașterea lui Simeon, a plecat ca secretat de plasă la Nădușita. În noua sa patrie adoptivă, Simeon își începu studiile la școala primară. După terminarea a 3 clase, a trecut la școala spirituală din Edineț.
Ca elev nu prea studia lecțiile, ocupația lui principală fiind lectura particulară și muzica. În zilele de sărbătoare vizita biserica, unde își da frîu liber vocii sale, cîntînd în cor și citind apostolul.
După absolvirea școlii spirituale din Edineț, în anul 1903 s-a înscris la liceul nr. 2 din Kiev, a cărui secție clasică, a terminat-o în 1907. În toamna aceluiași an s-a înscris la conservatorul de muzică și facultatea de drept din capitala Ucrainei. Conservatorul l-a terminat la 1910, iar dreptul la 1912. I s-a propus să rămînă la opera din Kiev, dar a refuzat, preferînd să se întoarcă în Basarabia.
Încă de pe băncile liceale, S. Murafa a început activitatea sa publicistică. A colaborat la „Viața Basarabiei” și a intrat în legătură cu „Viața Românească”a cărei a fost abonat. Aceasta îi prilejuiește să ia contact prin corespondență cu scriitorul Mihail Sadoveanu.
Scriitorul M. Sadoveanu în „Orhei și Soroca” a scris că „Simeon Murafa era omul căruia puteai să-i dai însărcinări grele și delicate, căci el nu deznădăjduia niciodată, chiar dacă nu putea să le ducă la bun sfîrșit; el rămînea omul de voie bună, care, după un oftat adînc și după o doină de jale spusă din toată inima, știa să intoneze din nou cîntece de veselie sau imnuri de bărbăâie și de slavă lui Dumnezei, pentru ttot și pentru toate!”[1]
Veți afla și despre impresiile scriitorului Mihail Sadoveanu despre Simeon Murafa, dar și corespondența dintre acesta și Ștefan Ciobanu.
Murafa a vizitat Cotiujenii Mari, iar consătenii l-au ales judecător de pace. În satul natal își pierdu ochelarii și trebui să plece la Odesa, pentru a-și procura o altă pereche și pentru a-și scoate și actele de la „Crucea Roie”. În loc să plece de-a dreptul la Odesa, Murafa s-a abătut pe la Chișinău, pentru a-și vedea prietenii. A trecut pe la redacția „Cuvîntului Moldovenesc”, iar la 19 august a participat la ședința Comisiunii școlare.
Andrei Hodorogea a invitat membrii comisiunii și pe lectorii cursurilor pentru duminică 20 august, la via sa, actuala vie a lui Capitonopulos. Abia au gustat din rodul viei, cînd se năpusti înăuntru o grupă de soldați care începu să amenințe paznicul. Hodorogea le ieși în cale, însă aceștia se repeziră cu armele spre el, strigînd: „Austriacule!” Simeon Murafa, curajos din fire și săritor pentru dreptate, a alergat spre soldați, încercînd să-i liniștească. A fost de-ajuns să-l vadă în uniforma de ofițer ca soldații să strige „Jos burdujii!” Zadarnică era încercarea de a-i potoli. Un gradat, fără armă, strigă: „Trage!”. Murafa a dat cîțiva pași îndărăt, oprindu-se la un coșar. Deodată clocoti o detunătură și Murafa, străpuns de glonț în partea de jos a abdomenului, se prăbuși la pămînt. Domnișoara Gavriliță și Hodorogea s-au apropiat pentru a-l pansa.
„Acesta este acela care umbla pe la noi cu automobilul și steagul românesc”, a strigat unul dintre soldați. Îmediat au început să curgă loviturile de paturi de armă și de baionetă și Hodorogea căzu și el.
Astfel, Simeon Murafa a decedat în anul 1917, iar înmormîntarea lui și a lui Hodorogea s-a făcut la Chișinău.
Ca omagiu pentru cei care au fost Murafa și Hodorogea, comitetul gubernial din 7 septembrie 1917 a cinstit memoria lor. Cu această ocazie s-a scos în relief personalitățile lor. S-a hotărît ca în aminitirea acestor martiri, care au luptat pentru naționalizarea școlii, să dea numele lor primului liceu ce se va înființa. În mahalaua, unde s-a petrecut nelegiuirea, s-a hotărît să se deschidă o școală primară care să poarte numele lor și în care să se învețe în moldovenește.
s-a făcut și o placă comemorativă și un grilaj destul de frumos lîngă soborul din Chișinău, cu chipurile lui S. Murafa, Al. Mateevici și Andrei Hodorogea.
Soroca n-a rămas nici ea nepăsătoare față de memoria unuia dintre cei mai mari fii ai săi. În cinstea lui Murafa s-a organizat o biblitoecă și s-a întemeiat la liceul „A. D. Xenopol” societatea culturală „Simeon Murafa”.
Detalii suplimentare referitor la activitatea lui Simeon Murafa aflați citind cartea Figuri sorocene de Paul Vataman, dar și în volumul I al seriei Basarabia Necunoscută scrisă de cercetătorul Iurie Colesnic.
Sursa: Simeon Murafa. În: VATAMAN, Paul. Figuri sorocene. Chișinău, Știința, 1993, pp. 36-82.
[1] Amintiri despre S. Murafa: Viața Basarabiei, nr. 12, 1938, p. 11.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu